Mononucleoza infectioasă, cunoscută și sub numele de „boala sărutului”, este o afecțiune virală comună cauzată de virusul Epstein-Barr (EBV). Această infecție este răspândită în întreaga lume și poate afecta persoanele de toate vârstele, dar este mai frecventă la adolescenți și tineri adulți. În acest articol, vom explora simptomele caracteristice, modalitățile de diagnostic și opțiunile de tratament pentru mononucleoza infectioasă.

Simptomele mononucleozei infecțioase

Simptomele mononucleozei infectioase pot varia în funcție de gravitatea infecției și de starea generală de sănătate a individului. Cele mai comune simptome includ:

  1. Febra: Pacienții pot experimenta febră moderată până la febră înaltă, care poate persista timp de câteva săptămâni.
  2. Gât dureros: Gâtul inflamat și dureros este un simptom caracteristic al mononucleozei infectioase. Apariția unor amigdale mărite și acoperite cu pete albe poate fi observată în timpul unei examinări fizice.
  3. Oboseală excesivă: Oboseala este un simptom comun și poate fi severă, afectând capacitatea unei persoane de a desfășura activități obișnuite.
  4. Ganglioni limfatici măriți: Ganglionii limfatici din gât și din alte zone ale corpului pot deveni măriți și sensibili la atingere.
  5. Splenomegalie: Mărirea splinei poate apărea în unele cazuri, dar este important să fie tratată cu precauție, deoarece poate fi asociată cu riscul de ruptură a splinei.

Alte simptome posibile includ dureri de cap, dureri musculare și articulare, senzație de greață sau pierderea apetitului. Este important să observăm că simptomele pot varia și uneori pot fi prezente doar într-o formă ușoară.

Diagnosticul mononucleozei infecțioase

Diagnosticul mononucleozei infectioase se bazează pe istoricul medical al pacientului, examinarea fizică și rezultatele testelor de laborator. Medicul poate lua în considerare următoarele metode pentru a confirma diagnosticul:

  1. Examinare fizică: Medicul poate observa mărirea ganglionilor limfatici, inflamația amigdalelor și, uneori, mărirea splinei în timpul examinării fizice.
  2. Analize de sânge: Testele de sânge pot evidenția prezența unor markeri specifici ai infecției virale, cum ar fi prezența anticorpilor împotriva virusului Epstein-Barr.
  3. Test monospot: Acest test detectează anticorpii împotriva celulelor infectate cu virusul Epstein-Barr. Este un test rapid și eficient utilizat pentru diagnosticarea mononucleozei infectioase.

Terapia mononucleozei infecțioase

În general, mononucleoza infectioasă este o afecțiune autolimitantă și, în cele mai multe cazuri, nu necesită tratament specific. Cu toate acestea, managementul simptomelor poate fi important pentru a ajuta la ameliorarea disconfortului și la prevenirea complicațiilor. Iată câteva sfaturi și opțiuni terapeutice:

  1. Odihnă și hidratare: Odihna adecvată și hidratarea sunt esențiale pentru recuperarea completă. Este important ca pacientul să își acorde timp pentru odihnă și să consume suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea.
  2. Medicație pentru simptome: Analgezicele de vânzare liberă, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, pot ajuta la reducerea febrei și a durerilor musculare și de gât.
  3. Evitarea activităților fizice extenuante: Este recomandat să evitați activitățile fizice extenuante sau contactul sportiv timp de câteva săptămâni pentru a preveni suprasolicitarea organismului.
  4. Supravegherea splinei: Datorită riscului de ruptură a splinei, este important ca pacienții cu mononucleoză infectioasă să evite activitățile care ar putea crește presiunea în zona abdominală și să solicite sfatul medicului în caz de dureri abdominale sau senzație de plenitudine.

Mononucleoza infectioasă este o afecțiune virală comună, cu simptome caracteristice precum febra, gâtul dureros și oboseala excesivă. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examinarea fizică și teste de laborator, iar tratamentul se concentrează pe managementul simptomelor și prevenirea complicațiilor. Cu odihnă adecvată și îngrijire adecvată, majoritatea persoanelor se recuperează complet în câteva săptămâni de la debutul simptomelor. Este recomandat ca pacienții să consulte un medic pentru evaluare și îndrumare adecvată în cazul în care prezintă simptome sugestive de mononucleoză infectioasă.